Domnul le-a interzis însă să facă publicitate acestei minuni. Pe El nu-L interesau aclamaţiile mulţimii. El trebuia să meargă fără şovăire pe drumul spre cruce.
Dacă fetiţa murise cu adevărat, atunci acest capitol ilustrează puterea lui Isus asupra demonilor, a bolii şi a morţii. Nu toţi învăţaţii Bibliei sunt de acord cu privire la faptul că fata a murit cu adevărat. Isus a spus că nu e moartă, ci doar adormită. Poate că era într-o comă adâncă. Negreşit El ar fi putut la fel de uşor s-o învie din morţi, dar El n-a voit să-şi asume creditul pentru învierea ei, când, în realitate, fetiţa nu era decât în stare de inconştienţa.
Nu trebuie să trecem cu vederea peste cuvintele cu care se încheie acest capitol: „...şi a zis să dea de mâncare fetiţei." În lucrarea de slujire spirituală, această acţiune se înscrie în rândul lucrărilor ulterioare convertirii. Sufletele care au simţit în ele pulsul vieţii noi trebuie să fie hrănite. O modalitate prin care un ucenic poate să-şi manifeste dragostea pentru Mântuitorul său este să hrănească oile Sale.