Când ucenicii au fost singuri cu Domnul Isus, L-au întrebat de ce vorbeşte în parabole. El le-a explicat că numai cei dotaţi cu o inimă receptivă aveau voie să cunoască tainele împărăţiei lui Dumnezeu. O taină în Noul Testament este un adevăr până atunci necunoscut, nedescoperit, care poate fi făcut cunoscut doar prin intermediul unei revelaţii speciale.

Taina împărăţiei lui Dumnezeu constă în faptul că:

1. Domnul Isus a fost respins când S-a oferit pe Sine ca Rege al Israelului.

2. Înainte ca împărăţia să devină o realitate, fiind realmente întemeiată pe pământ, trebuia să intervină o perioadă prealabilă.

3. În timpul acestei perioade interimare, ea există sub formă spirituală. Toţi cei care îl recunosc pe Cristos ca Rege vor face parte din împărăţie, se află în ea, chiar dacă Regele însuşi lipseşte.

4. Cuvântul lui Dumnezeu avea să fie semănat în perioada interimara, cu diverse grade de succes. Unii oameni vor fi cu adevărat convertiţi, dar alţii vor fi doar creştini cu numele. Toţi creştinii care au mărturisit vor fi în împărăţie, în forma ei exterioară, dar numai cei autentici vor intra în împărăţia aflată sub forma realităţii ei lăuntrice.

Versetele 11 şi 12 explică de ce adevărul acesta a fost prezentat în parabole. Dumnezeu le descoperă secretele familiei Sale doar celor ale căror inimi sunt deschise, receptive şi ascultătoare, ascunzând, în mod intenţionat, adevărul de cei care resping lumina ce le-a fost dăruită. Aceştia sunt oamenii despre care Isus spune că sunt afară. Cuvintele din versetul 12 ar putea părea aspre şi inechitabile unui cititor neavizat: „...ca, văzând, să vadă şi să nu zărească, şi auzind, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte (păcatele)."

Dar să nu uităm privilegiul extraordinar de mare pe care l-au avut aceşti oameni, însuşi Fiul lui Dumnezeu îi învăţase pe oameni în mijlocul lor şi făcuse minuni măreţe înaintea lor. În loc să-L recunoască pe El, ca adevăratul Mesia, ei îl respingeau de pe atunci. Datorită faptului că L-au respins, lor nu avea să li se mai dea lumina învăţăturilor Sale. Din acel moment ei vor vedea minunile Sale, dar nu le vor înţelege semnificaţia spirituală. Vor auzi cuvintele Sale, dar nu le vor putea aprecia lecţiile profund spirituale pentru ei înşişi.

Există acea situaţie în care cineva a auzit evanghelia pentru ultima oară. Este posibil să te îndepărtezi, prin păcat, de ziua harului. Da, unii ajung într-adevăr să se rătăcească dincolo de punctul de a mai putea fi răscumpăraţi. Sunt fiinţe omeneşti care L-au refuzat pe Mântuitorul şi nu vor mai avea niciodată prilejul să se pocăiască şi să fie iertaţi. S-ar putea ca ei să audă în continuare evanghelia, dar urechile lor vor rămâne împietrite iar inimile închise. În limba engleză există proverbul: „Where there's life, there's hope", sau, „cât mai este viaţă mai este şi nădejde", dar Biblia îi menţionează pe unii care sunt încă în viaţă, dar au trecut de punctul oricărei nădejdi de pocăinţă (vezi, de pildă, Evrei 6:4-6).