Când au strigat duhurile necurate din oameni că El este Fiul lui Dumnezeu, El le-a admonestat cu asprime să nu mai spună acest lucru. După cum s-a remarcat deja, El nu voia să primească mărturia duhurilor rele. El n-a negat că este Fiul lui Dumnezeu, dar a dorit să aibă controlul asupra alegerii momentului şi manierei în care să se descopere acest adevăr. Isus avea puterea de a vindeca, dar minunile Sale au fost săvârşite numai asupra celor care au cerut ajutor. Tot aşa este şi cu mântuirea. Puterea Sa de mântuire este suficientă pentru toţi, dar devine eficientă doar pentru cei care îşi pun încrederea în El.
Constatăm din lucrarea Mântuitorului că nevoia în sine nu constituie o chemare, un strigăt după ajutor. Pretutindeni puteau fi întâlniţi oameni, cu mari nevoi în viaţa lor. Isus a depins de instrucţiuni din partea lui Dumnezeu, Tatăl, cu privire la locul şi timpul în care să slujească. Tot aşa trebuie să procedăm şi noi.