Impresionat de credinţa lor, Isus i-a zis paraliticului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!" La prima vedere cuvintele ni se par ciudate. În fond, era vorba de paralizie, nu de păcat, nu-i aşa? Da, dar Isus a mers mai departe, trecând de simptoamele păcatului şi ţintind în cauza bolii. El nu putea să neglijeze sufletul, mărginindu-Se la vindecarea trupului. El nu putea să-Şi îngăduie să remedieze condiţia temporară, lăsând neatinsă starea veşnică a omului. Prin urmare i-a zis omului: „Păcatele îţi sunt iertate!" Ce anunţ minunat! Chiar în clipa aceea, pe când se afla încă pe pământ, păcatele omului au fost iertate, el nemaifiind nevoit să aştepte până în Ziua Judecăţii. El a posedat chiar din clipa aceea siguranţa imediată a iertării de păcate. Tot aşa se întâmplă cu cei ce-şi pun încrederea în Domnul Isus, crezând în El.