Domnul nostru Şi-a încheiat discursul reamintindu-le fariseilor că sabatul a fost instituit de Dumnezeu în folosul omului, iar nu spre robia lui. El a adăugat apoi că Fiul Omului este Domn şi al sabatului - în fond, El este cel care a dat sabatul, din capul locului. Prin urmare, El avea autoritate să decidă ce era îngăduit şi ce era interzis să se facă în acea zi. Negreşit sabatul nu fusese niciodată dat cu intenţia de a interzice efectuarea unor lucrări de strictă necesitate sau a unor fapte de îndurare. Creştinii nu sunt obligaţi să ţină sabatul. Ziua aceasta a fost dată poporului Israel. Ziua distinctivă a creştinismului este Ziua Domnului, respectiv, prima zi a săptămânii. Dar ziua aceasta nu trebuie împovărată cu o serie de porunci privitoare la ceea ce trebuie şi ce nu trebuie înfăptuit în ea. Mai degrabă, ea este o zi de privilegiu, în care credincioşii, eliberaţi de obligativitatea prestării muncii obişnuite de peste săptămână, se pot închina, pot sluji şi pot frecventa lăcaşurile de închinăciune, în care îşi pot hrăni sufletul. Pentru noi nu se pune problema: „Este greşit să faci cutare sau cutare lucru în Ziua Domnului?", ci, mai degrabă, „Cum voi putea eu folosi în modul cel mai optim această zi, spre slava lui Dumnezeu, pentru binecuvântarea semenilor mei şi spre edificarea mea spirituală?"