Isus descrie aici anumite miracole care vor însoţi pe cei ce vor crede în evanghelie. Citind aceste versete, se ridică imediat întrebarea evidentă: „Mai există aceste semne şi în ziua de azi?" Noi credem că aceste semne au fost rânduite în principal pentru era apostolică, când încă nu exista textul integral al Bibliei, în forma lui scrisă.

Majoritatea acestor semne se găsesc în Cartea Faptelor Apostolilor

1. Alungarea demonilor (Fapte 8:7;16:18;19:11-16).

2. Limbi noi (Fapte 2:4-11;10:46;19:6).

3. Luarea în mână a şerpilor (Fapte 28:5).

4. Consumarea unei otrăvi, fără a suferi efectele dăunătoare ale acesteia - caz neconsemnat în Cartea Fapte, dar atribuit lui Ioan şi Barnaba de către istoricul bisericii creştine Eusebius.

5. Punerea mâinilor peste cei bolnavi, în scopul însănătoşirii (Fapte 3:7;19:11;28:8,9).

Ce scop au avut aceste miracole? Noi credem că răspunsul se găseşte la Evrei 2:3,4. Înainte ca oamenii să aibă textul integral al Noului Testament, ei îi întrebau pe apostoli şi pe alţii dacă evanghelia respectivă era de origine divină. Pentru a confirma predicarea cuiva, Dumnezeu aducea mărturie, prin semne şi minuni, şi diverse daruri ale Duhului Sfânt.

Astăzi nu mai este nevoie de aceste semne, căci noi avem la dispoziţie textul complet al Bibliei. Cine nu crede în cele scrise în această Biblie nu va crede indiferent ce alt semn i s-ar da. Marcu nu a afirmat că miracolele vor continua. Cuvintele „până la sfârşitul veacului" nu apar aici, cum este cazul la Matei 28:18-20.

Martin Luther a sugerat însă că „semnele de care se vorbeşte aici ar fi folosite după cum este cazul, în funcţie de nevoi. Când se iveşte nevoia lor iar Evanghelia este supusă unor presiuni puternice, atunci neapărat trebuie să înfăptuim aceste semne, pentru a nu permite Evangheliei să fie vorbită de rău şi doborâtă la pământ."