Două aveau să fie urmările predicării: unii aveau să creadă, să fie botezaţi şi să fie mântuiţi; alţii aveau să refuze să creadă şi astfel să fie condamnaţi.
Versetul 16 este folosit de unii în sprijinul obligativităţii de a fi botezat, pentru a putea fi mântuit. Noi ştim însă că acest lucru nu poate fi adevărat, din următoarele motive:
1. Tâlharul de pe cruce, care s-a pocăit, nu a fost botezat; totuşi, el este asigurat de Domnul că va fi în Rai cu El (Luca 23:43).
2. Neamurile din Cezareea au fost botezate după ce au fost mântuite (Fapte 10:44-48)
3. Isus însuşi nu a botezat (Ioan 4:1,2) - omisiune care ar trebui să dea de gândit, dacă într-adevăr botezul ar fi necesar în vederea mântuirii.
4. Pavel I-a mulţumit lui Dumnezeu că a botezat foarte puţini dintre Corinteni (1Corinteni 1:14-16). El nu ar fi putut aduce această mulţumire, dacă botezul ar fi într-adevăr esenţial pentru dobândirea mântuirii.
5. Aproximativ 150 de pasaje din Noul Testament afirmă că mântuirea este prin credinţă şi numai prin credinţă. Puţine versete - mai precis, nici un verset nu ar putea contrazice această mărturie covârşitoare despre mântuirea numai şi numai prin credinţă.
6. Botezul este pus în legătură cu moarte şi îngropare în Noul Testament, nu cu naşterea spirituală.
Ce înseamnă atunci versetul 16? Noi credem că botezul este menţionat aici ca o expresie exterioară a credinţei. Botezul nu este o condiţie a mântuirii, ci o proclamaţie exterioară a faptului că persoana respectivă a fost mântuită.