A. Femeile la mormântul gol (16:1-8)
Sâmbătă seara cele două Marii împreună cu Salome au venit la mormânt să îmbălsămeze trupul lui Isus cu mirodenii. Ele ştiau că nu va fi uşor. Erau conştiente că gura mormântului fusese acoperită cu o piatra uriaşă. Apoi ştiau că romanii puseseră un sigiliu şi puseseră ostaşi să păzească mormântul. Dar dragostea trece peste munţi de greutăţi, reuşind să atingă, în final, ţinta sa.
Dis-de-dimineaţă, în ziua dintâi a săptămânii, adică duminică, ele se întrebau cu glas tare cine va prăvăli piatra de la uşa mormântului. Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra fusese deja răsturnată! De câte ori nu constatăm şi noi că, atunci când ţinem cu tot dinadinsul să-l dăm cinste Mântuitorului, greutăţile sunt înlăturate din calea noastră chiar înainte de a da noi peste ele!