Când receptorii mesajului lui Ioan Botezătorul s-au pocăit, el i-a botezat, ca expresie exterioară a schimbării radicale de o sută optzeci de grade care s-a petrecut în viaţa lor. Botezul i-a delimitat astfel în mod public de restul poporului Israel, care îl părăsise pe Domnul. Botezul i-a reunit cu rămăşiţa care era gata să-L primească pe Cristos. S-ar părea din versetul 5 că răspunsul ia propovăduirea lui Ioan a fost unanim. Dar nu aşa s-au petrecut lucrurile în realitate. Chiar dacă va fi existat o explozie iniţială de entuziasm, când mulţimile au ieşit în pustiu să-l audă pe înflăcăratul predicator, cei mai mulţi însă nu şi-au mărturisit cu sinceritate păcatele şi nu s-au lăsat de ele - fapt care se va dovedi cu prisosinţă, pe măsură ce înaintăm pe firul naraţiunii.