Din nou, S-a rugat: „Ava, Tată, Ţie toate lucrurile îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu." Observaţi că El s-a adresat lui Dumnezeu cu termenul de Tată preaiubit al Său, pentru care toate lucrurile sunt cu putinţă. Aici nu se punea atât de mult problema posibilităţii fizice, ci a celei morale. Putea găsi Tatăl Atotputernic orice altă bază neprihănită prin care să-i salveze pe păcătoşii prihăniţi? Cerurile tăcute au indicat că nu exista altă cale. Fiul Sfânt al lui Dumnezeu trebuia să-Şi verse sângele, pentru ca păcătoşii să poată fi eliberaţi de păcat!