Isus S-a trezit cu mult înainte de a se face ziuă şi S-a dus. într-un loc pustiu, unde să poată fi scutit de orice întreruperi, putând petrece timpul integral în rugăciune. Slujitorul lui Iehova îşi deschidea în fiecare dimineaţă urechile să primească instrucţiuni pentru ziua în curs, de la Dumnezeu Tatăl (Isaia 50:4,5). Dacă Domnul Isus resimţea nevoia acestui timp zilnic, petrecut dis-de-dimineaţă în prezenţa lui Dumnezeu Tatăl, cu cât mai mult ar trebui s-o resimţim noi! Observaţi şi faptul că S-a rugat într-un context în care L-a costat acest lucru, căci a trebuit să se scoale de dimineaţă, cu mult înainte de a se face ziuă. Rugăciunea nu trebuie să fie o chestiune de comoditate, ci trebuie să se bazeze pe disciplină autoimpusă şi pe sacrificiu. Prin urmare, ne mai mirăm de ce este slujirea noastră atât de lipsită de eficienţă, în atâtea ocazii?