Isus a spus: „Cât despre ziua aceea sau ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii care sunt în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl." Este bine cunoscut faptul că acest verset a fost folosit de duşmanii evangheliei în încercarea de a demonstra că Isus nu a fost decât un om obişnuit, cu cunoaştere limitată, ca noi înşine. Dar şi credincioşi sinceri, însă debusolaţi, au recurs la el, pentru a demonstra că Isus S-ar fi golit pe Sine de atributele dumnezeirii, atunci când a venit pe lume ca om.
Nici una din cele două interpretări de mai sus nu este valabilă. Isus a fost şi este atât Dumnezeu, cât şi Om. El a posedat toate atributele dumnezeirii şi toate caracteristicile unui om desăvârşit. Este adevărat că dumnezeirea Lui a fost învăluită într-un trup de carne, dar a fost totuşi prezentă. Nu a existat nici o clipă în care El să fi încetat să mai fie pe dea-ntregul Dumnezeu.
Atunci cum se poate afirma despre El că nu cunoaşte vremea venirii sale a doua oară? Noi credem că cheia răspunsului o găsim în Ioan 15:15: „...robul nu ştie ce face stăpânul său..." Ca Rob Desăvârşit, nu I s-a dat Domnului Isus să cunoască vremea Venirii Sale. Desigur, ca Dumnezeu, El cunoaşte acest timp. Dar ca Rob, nu I s-a dat să cunoască acest timp în scopul de a-l dezvălui altora. Iată explicaţia lui James H. Brookes în această privinţă:
Nu este vorba de o negare a atotştiinţei divine a Domnului nostru, ci, pur şi simplu, o aserţiune că în economia răscumpărării umane, nu I-a fost dat „să cunoască vremurile sau soroacele, pe care Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa", Fapte 1:7. Isus ştia că va veni din nou, şi adesea a vorbit despre a doua sa venire, dar nu I-a fost atribuit, în cadrul funcţiei sale de Fiu, să stabilească data revenirii Sale şi, prin urmare, nu putea s-o ofere ucenicilor Săi ca obiect al aşteptării lor pline de dor.