Înăuntrul lor însă ei erau oameni lacomi şi nesinceri. Ei le jefuiau pe văduve de averea şi însăşi mijloacele lor de întreţinere, pentru a se îmbogăţi pe ei înşişi, susţinând însă că banii respectivi ar fi destinaţi Domnului! Ei recitau rugăciuni lungi - pline de cuvinte pompoase - rugăciuni alcătuite din vorbe goale. Pe scurt, ei doreau să iasă în evidenţă (prin portul de haine lungi); îndrăgeau popularitatea (aşteptând să fie salutaţi cu mult respect în locurile publice); proeminenţa (scaunele dintâi); prioritatea (locurile dintâi); averile (casele văduvelor); pioşenia falsă (rugăciunile lungi).