Cărturarul a fost cu totul de acord cu această afirmaţie, declarând lămurit că dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru sunt mult mai importante decât respectarea unor ritualuri. El şi-a dat seama că în viaţă e posibil ca unii să se achite formal de ceremoniile religioase, afişând o mină evlavioasă, de ochii lumii, fără ca aceasta să fie dublată de o pioşenie lăuntrică, de sfinţenie în lăuntrul inimii lui. El a recunoscut că pe Dumnezeu Îl interesează ce este cineva atât în interiorul, cât şi în exteriorul lui.