De câte ori nu ne simţim sufocaţi de aceste învăţături ale Stăpânului… Să le lăsăm să ne pătrundă în inimi şi în special să le trăim! Cea mai mare parte a acestor cuvinte se regăsesc în Matei 5–7; aici însă ele sunt mai personale – nu se spune: „ferice de aceia…“, ci „ferice de voi…“.Versetul 31 constituie un rezumat al îndemnurilor adresate „vouă, care ascultaţi“ (v. 27): „Cum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor la fel“ (v. 31). Să ne purtăm bine cu semenii noştri, dacă vrem să dăm ascultare acestui cuvânt!Toate aceste trăsături de caracter sunt străine de firea noastră orgolioasă, egoistă şi nerăbdătoare. Domnul subliniază că ele sunt ale lui Dumnezeu Însuşi şi că prin ele vom fi recunoscuţi că suntem copiii Tatălui ceresc … pe pământ (v. 35b, 36). În cer, într-adevăr, nu vom mai avea ocazia de a le manifesta, pentru că acolo nu vor mai fi nici vrăjmaşi de iubit, nici nedreptăţi de îndurat, nici necăjiţi de mângâiat. Avem responsabilitatea şi privilegiul ca aici, pe pământ, să semănăm cu Isus, să reflectăm blândeţea, dragostea, smerenia şi răbdarea acestui Model desăvârşit care, când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri, iar când era chinuit, nu ameninţa (1 Petru 2.21,23).