Toţi cei invitaţi la această cină mare se întrec în a găsi scuze cât mai neplauzibile. Se duce oare cineva să vadă un ogor abia după ce l-a cumpărat? Sau încearcă cineva puterea boilor doar după ce i-a cumpărat? Iar cât despre cel care tocmai se căsătorea, acesta putea să-şi aducă tânăra soţie la sărbătoare. Refuzând invitaţia, ei nu numai că au pierdut sărbătoarea, dar l-au jignit pe stăpânul casei.La marea cină a harului Său, Dumnezeu a invitat mai întâi poporul iudeu, apoi, după ce aceştia L-au refuzat, i-a invitat pe toţi aceia care nu-şi puteau ascunde sărăcia, infirmitatea şi mizeria. Şi asemenea fiinţe vor umple cerul Său (comp. v. 21b cu v. 13). Încă au mai rămas locuri libere … al vostru, dacă nu l-aţi ocupat deja.Versetul 26 ne arată simplu că, dacă cineva era împiedicat să devină ucenicul lui Hristos, inclusiv de părinţii lui, atunci acel obstacol trebuia mai degrabă urât. Trebuie întâi să vii la El (v. 26), apoi după El (v. 27). Vrăjmaşul însă este deosebit de periculos. Este o nebunie ca cineva să se pună la drum fără să fi socotit mai întâi costul: iar acesta este mare, pentru că este vorba de a renunţa la „tot ce are“ (v. 33). Dacă cineva poartă crucea, nu se mai poate încărca şi cu alte bagaje; câştigul însă este incomparabil: este Hristos Însuşi (Filipeni 3.8).