Isus Se adresează cu solemnitate cetăţilor în care dăduse învăţătură şi făcuse aşa de multe minuni, accentuând marea responsabilitate a locuitorilor lor. Ce ar putea spune El astăzi despre atât de mulţi tineri crescuţi în familii creştine, care sunt atât de privilegiaţi, dar care sunt şi mult mai responsabili decât ceilalţi?Cei şaptezeci se întorc toţi cu bucurie, iar faptul că au izgonit demonii L-a dus pe Domnul cu gândul la clipa când însuşi Satan va fi izgonit din cer şi aruncat pe pământ (Apocalipsa 12.7). Isus însă îi invită pe ucenici să se bucure pentru un alt motiv, anume că cerul, curăţit de prezenţa lui Satan, va deveni locuinţa lor. De acum, numele lor sunt scrise acolo. La rândul Său, Domnul Se bucură şi Se minunează nu de puterea exercitată, ci de planurile Dumnezeului dragostei. I-a făcut plăcere Tatălui să Se facă cunoscut prin Fiul. Şi, spre deosebire de ceea ce noi le spunem de obicei copiilor: «când vei fi mare, vei înţelege aceasta sau aceea», o asemenea descoperire a fost făcută tocmai pruncilor şi acelora care se aseamănă lor prin smerenie şi prin simplitatea credinţei. Îndeplinim noi aceste condiţii?