S-au împlinit cele şapte zile, în timpul cărora Aaron şi fiii lui au stat în cortul întâlnirii. Acum, intra în cort toată adunarea şi se arata slava Domnului. Cu aceasta se împlineşte totul. Umbrele lucrurilor ce au să vină trec aici pe dinaintea noastră în înşirarea lor dumnezeiasca. „Ziua a opta” este o umbră a acelei frumoase dimineţi a împărăţiei ale cărei zori se vor ivi pe acest pământ, când Israel va vedea pe adevăratul Mare Preot ieşind din altar (unde El este ascuns acum de ochii oamenilor) însoţit de ceata preoţilor care L-au întovărăşit în retragerea Lui, toţi plini de slava Lui. Întâi Aaron şi fiii săi, spălaţi cu apă, adică Cristos şi Biserica Sa, priviţi în hotărârea veşnică a lui Dumnezeu, sfinţiţi împreună (Cap. 8. 6). Avem apoi chipul şi rânduiala în care trebuia atinsă această ţintă. Aaron este îmbrăcat şi uns numai el singur, înfăţişând pe Cristos sfinţit, trimes în lume şi uns cu Sfântul Duh (vers 7-12; vezi Luca 3. 21-22; Ioan 10.36; 12.24). Avem apoi, jertfa prin care Aaron şi fiii săi erau unşi şi sfinţiţi împreună (vers. 14, 29), înfăţişând crucea Domnului Isus, prin care sunt adunaţi laolaltă toţi câţi alcătuiesc acum familia preoţească a lui Cristos, care sunt una cu El, unşi cu El, ascunşi cu El, şi aşteptând ca El „a opta zi”, când El se va arăta cu ei în toată strălucirea slavei, pe care o are potrivit planului veşnic al lui Dumnezeu (Ioan 14.19; Fapte 2.33; 19.1-7; Col. 3. 1-4). În sfârşit avem pe Israel, bucurându-se din plin de roadele ispăşirii împlinite. Ei sunt adunaţi înaintea Domnului.