Moise a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi carnea la uşa cortului întâlnirii, acolo s-o mâncaţi împreună cu pâinea care este în coş pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit zicând; „Aaron şi fiii lui s-o mănânce”. Iar partea, care va mai rămânea din carne şi din pâine, s-o ardeţi în foc. Timp de şapte zile, să nu ieşiţi deloc din uşa cortului întâlnirii, până se vor împlini zilele pentru închinarea voastră în slujba Domnului, căci şapte zile se vor întrebuinţa pentru închinarea voastră în slujba Domnului. Ce s-a făcut azi, Domnul a poruncit să se facă şi de acum încolo ca ispăşire pentru voi. Să rămâneţi dar şapte zile la uşa cortului întâlnirii, zi şi noapte şi să păziţi poruncile Domnului, ca să nu muriţi, căci aşa mi s-a poruncit” (vers 31-35). Aceste versete ne înfăţişează pe Cristos şi pe ai Lui hrănindu-se împreună din roadele ispăşirii împlinite.
Aaron şi fiii săi fiind unşi împreună datorită sângelui vărsat, ne sunt înfăţişaţi aici ca fiind închişi „şapte zile” înăuntrul cortului întâlnirii. Asta înfăţişează starea de acum a lui Cristos şi a mădularelor Lui, cari, în vremea dintre răstignire şi venirea Lui, sunt închişi împreună cu Dumnezeu şi aşteaptă arătarea slavei. Ce binecuvântată stare şi ce părtăşie. Fericită nădejde. Să fii unit cu Cristos, închis cu Dumnezeu ca să aştepţi ziua slavei, iar în timpul aşteptării să te hrăneşti din bogăţiile harului dumnezeiesc prin puterea sfinţeniei, iată binecuvântările cele mai de preţ. Şi câştigurile cele mai înalte. Numai de am fi în stare să le luăm din plin, de am avea inimi ca să ne bucurăm de ele şi de le-am simţi mai adânc însemnătatea. Dea Domnul ca inimile noastre să fie dezlegate de tot ce ţine de acest veac rău de acum, ca să ne putem lua hrana din „coşul pentru jertfa de închinare”, în care este mâncarea noastră de preoţi la sfântul locaş al lui Dumnezeu.