Dar vai! Israel nu şi-a făcut datoria! Cu toate înştiinţările înspăimântătoare puse înaintea lor, ei au părăsit pe Domnul şi au slujit altor dumnezei, şi au adus astfel asupra lor judecăţile grozave cu cari au fost ameninţaţi aici, şi a căror citire numai e de ajuns ca să te facă să te înflori. În ceasul de faţă, ei sunt tot sub povara acestor judecăţi. Risipiţi şi împrăştiaţi, istoviţi şi izgoniţi din ţara lor, ei sunt dovada judecăţii neînduplecate şi adevărului Domnului. Ei dau tuturor neamurilor pământului o lecţie straşnică despre cârmuirea morală a lui Dumnezeu – lecţie pe care aceste neamuri ar face bine s-o cerceteze cu luare aminte, lecţie pe care şi inimile noastre ar trebui s-o adâncească.
Noi suntem foarte porniţi să amestecăm două lucruri foarte deosebite în Cuvântul lui Dumnezeu, şi anume: cârmuirea lui Dumnezeu şi harul lui Dumnezeu. Acest amestec duce la urmări supărătoare. El slăbeşte în noi simţământul măreţiei cârmuirii lui Dumnezeu şi pe al curăţiei, plinătăţii şi mărimii harului. Este adevărat că, în cârmuirea Sa, Dumnezeu îşi păstrează dreptul să lucreze cu răbdare, cu îngăduială şi cu îndurare, dar arătarea acestor însuşiri, în legătură cu scaunul Său de domnie, în cârmuirea morală a lumii, trebuie deosebită de faptele fără condiţii ale harului curat şi fără margini.