Untdelemnul curat tescuit înfăţişează harul Duhului Sfânt, întemeiat pe lucrarea lui Hristos, care e arătată prin sfeşnicul „de aur bătut”. „Măslinele erau tescuite ca să dea „untdelemn” iar aurul era „bătut” (ciocănit) ca să facă sfeşnicul. Cu alte cuvinte, harul si lumina Duhului se întemeiază pe moartea lui Hristos, şi se păstrează în toată curăţia şi puterea lor prin preoţia lui Hristos. Candela de aur îşi răspândea lumina în tot cuprinsul locului sfânt, în timpul ceasurilor lungi de noapte, când întunerecul domnea asupra poporului şi toţi erau cufundaţi în somn. În toate acestea ni se arata credincioşia lui Dumnezeu faţă de poporul Său, oricare ar fi starea lor de afară. Întunerecul şi somnul pot să se coboare asupra lor, dar candela trebuia să ardă „neîncetat”. Marele preot era răspunzător să vegheze ca lumina neschimbată a mărturiei să ardă în timpul ceasurilor triste ale nopţii. „Aaron sa-l pregătească dincoace de perdeaua dinlăuntru, care este înaintea mărturiei în cortul întâlnirii, pentru ca să ardă neîncetat de seara până dimineaţa în faţa Domnului”. Păstrarea acestei lumini nu era lăsată în grija lui Israel. Dumnezeu îngrijise ca cineva să fie însărcinat să vegheze necurmat asupra ei.