Cuvintele „Domnul a vorbit lui Moise” ne arată că începe altceva acum. Sabatul, Pastele şi Sărbătoarea azimilor sunt date ca cea dintâi descoperire. Snopul legănat, pâinile legănate, şi colţurile de unde se strâng spicele rămase sunt a doua; apoi avem o lungă bucată de vreme de care nu se spune nimic, şi la urmă vine sărbătoarea mişcătoare a trâmbiţelor în ziua întâi a lunii a şaptea. Această sărbătoare ne duce până la vremea care se apropie repede, când rămăşiţa lui Israel „va suna din trâmbiţă” ca aducerea aminte de slava lor de mult pierdută şi ca un îndemn să caute pe Domnul. Sărbătoarea trâmbiţelor este strâns legată de o altă mare sărbătoare şi anume cu „ziua ispăşirii”.