Al doilea gând, pe care-l desprindem din acest capitol şi despre care am vorbit mai sus. E arătat limpede în versetul 11: „Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire”. Legătura dintre aceste două gânduri este însemnată. Când omul îşi dă seama că n-are nici un drept la viaţa, când recunoaşte în totul drepturile pe care Dumnezeu le are asupra lui, atunci Dumnezeu spune: „V-am dat viaţa ca să faceţi ispăşire pentru sufletele voastre. Da, ispăşirea este darul pe cere Dumnezeu l-a făcut omului şi, să băgăm bine de seamă, această ispăşire este în sânge, numai în sânge. „Sângele face ispăşire pentru suflet”. Nu-i vorba deci de nimic altceva pe lângă sânge. Cuvântul este cum nu se poate mai lămurit, spunând că ispăşirea se face numai prin sânge. „Fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22). Moartea lui Hristos a rupt perdeaua. Căci „prin sângele lui Isus” avem intrare slobodă în locul prea sfânt”, „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor” (Efes. 1:7; Col. 1:4). „Făcând pace prin sângele crucii Lui”. „Pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne” (Col. 1:20-23). „Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan 1:7). „Ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului” (Apoc. 7:14). Ei Iau biruit prin sângele Mielului (Apoc 12:11).

Aş vrea să fac pe cititorii mei să priceapă toată, adâncimea, însemnătatea şi puterea sângelui Domnului Isus. Vreau să-i fac să preţuiască aşa cum se cuvine sângele Domnului Isus. Sângele lui Hristos e temelia vieţii celei adevărate. El este temeiul dreptăţii lui Dumnezeu în puterea căruia este iertat păcătosul, care crede în Numele Fiului lui Dumnezeu; şi tot sângele Domnului este temeiul de încredere al păcătosului ca să se apropie de Dumnezeul Cel prea sfânt, ai cărui ochi sunt prea curaţi ca să vadă râul. Dumnezeu – ar putea ca pe temeiul dreptăţii Sale – să osândească pe păcătos; dar, prin moartea lui Hristos, El poate să fie şi drept şi să şi dezvinovăţească pe cei care cred – un Dumnezeu drept şi un Mântuitor. Dreptatea este o însuşire statornică şi de căpetenie a lui Dumnezeu după descoperirea pe care o avem cu privire la Fiinţa Sa. Aşa că dacă n-ar fi fost crucea Domnului Isus această însuşire statornică a lui Dumnezeu ar fi cerut neapărat osânda şi moartea păcătosului; dar la cruce, această osândă şi această moarte au fost luate de locţiitorul păcătosului, de Domnul Isus, aşa că Dumnezeu, pe cât e de sfânt şi drept, pe atât e de statornic iertând pe păcătosul care crede în sângele lui Isus – nici mai mult, nici mai puţin – nimic altceva. Hotărât lucru! „Sângele face ispăşire pentru suflet”. Iată planul lui Dumnezeu pentru mântuirea omului. Planul omului e cu mult mai pretenţios, mai încurcat şi mai greu de împlinit! Şi nu numai atât, dar, după planul omului, mântuirea se capătă prin altceva cu totul deosebit de ceea ce găsim în Cuvântul Scripturii. De la capitolul al treilea din Geneza şi până la sfârşitul Apocalipsei, vedem că sângele lui Hristos este singurul temei al mântuirii. Prin sânge şi numai prin sânge avem iertarea, pacea, viaţa, mântuirea deplină. Cartea Leviticul în întregime şi în deosebi capitolul pe care-l cercetam acum ne vorbeşte numai de sângele Domnului Isus. Pare ciudat poate că trebuie să stăruim aşa de mult asupra unui fapt atât de lămurit pentru oricare cititor cu luare aminte al Scripturii. Dar inimile noastre sunt pornite să se depărteze mereu de la mărturia lămurită a Cuvântului. Suntem gata să primim păreri fără să le cercetăm în linişte la lumina mărturiilor lui Dumnezeu. Din această pricină nu mai ştim să deosebim întunericul de lumină. Să dăm însă sângelui lui Hristos locul ce i se cuvine. El este atât de scump în ochii lui Dumnezeu, că nu îngăduie să i se mai adaoge sau să se amestece cu ceva. „Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre; căci prin viaţa din el face sângele ispăşire”.