„Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire – şi un berbec, pentru ardere de tot. Aaron să-şi aducă viţelul lui pentru jertfa de ispăşire, şi să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui” (versetele 5-6) Aaron şi casa lui înfăţişează Biserica nu ca „trup”, ci ca o casă duhovnicească. Nu este Biserica pe care o vedem arătată în epistolele către Efeseni şi Coloseni, ci, mai degeaba, aşa cum o găsim, în epistola întâi a lui Petru, în cap. 2:5: Şi voi, ca nişte pietre vii, zidiţi-vă sufleteşte, ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. Tot aşa şi în epistola către Evrei: „Dar Cristos este credincios ca Fiu, care este peste casa Lui însuşi Şi casa Lui suntem noi, numai dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm” (cap. 3:6). Căci, în Vechiul Testament, nu este nici o descoperire cu privire la taina Bisericii. Avem în această privinţă numai icoane pre-închipuitoare, dar n-avem nici o descoperire lămurită. Aceasta taină minunată a Iudeilor şi a Neamurilor, alcătuind „un singur trup”, „un om nou” unit cu Hristos Cel slăvit în cer, nu putea de bună seamă să fie descoperită înainte ca Hristos să-şi fi luat locul Sau sus în cer. Pavel a fost, îndeosebi, slujitorul acestei taine, aşa cum ne spune el în cap. 3:1-2, al epistolei către Efeseni, loc pe care cititorul creştin trebuie să-l ia bine în seamă.