Nu este decât o cale ca să intri în locul cel sfânt şi anume o cale stropită cu sânge. E zadarnic să mai încerci să intri pe vreo altă cale! Pot oamenii sa se trudească şi să-şi croiască un drum prin munca lor, rugându-se dând bani; să intre adică în tocul cel sfânt, pe drumul formelor şi al rânduielilor omeneşti sau, poate, pe o câte, jumătate a legii, jumătate a lui Cristos; degeaba; Dumnezeu vorbeşte de o singura, cale şi de o singură mântuire; şi această cale a fost deschisă prin perdeaua ruptă în două a trupului Mântuitorului. Iată drumul prin care au trecut milioane din cei mântuiţi din veac în veac. Patriarhii, proorocii, apostolii, mucenicii, sfinţii şi toţi îngerii din timpul lui Abel şi până în zilele noastre au mers pe acest drum binecuvântat, şi au găsit prin el – o intrare deplină în locul cel sfânt. Jertfa de pe cruce, ea singura şi numai ea este, în chip minunat, de ajuns pentru toţi. Dumnezeu nu cere nici mai mult, nici mai puţin decât să mergi pe drumul deschis de jertfa Mântuitorului. A adăuga ceva, înseamnă să arunci ruşine şi ocară asupra Aceluia în care Dumnezeu a spus că Şi-a găsit toată plăcerea.
Da! asupra Aceluia prin care El este proslăvit. A scoate ceva, înseamnă să tăgăduieşti vina şi căderea omului şi să ştirbeşti dreptatea şi slava Treimi celei veşnice.