„După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşirea pentru altar, să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel” (versetele 18-19). Le stropise deci cu sânge, pretutindeni, de la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, care era dincolo de perdeaua dinlăuntru, până la altarul care era în curtea cortului. „Dar, deoarece chipurile lucrurilor care suni în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuie ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. Căci Cristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mâna omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare ci a intrat, chiar în cer, ca să se înfăţişeze acum pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Şi n-a intrat în cer ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine însuşi, ca marele preot, care intra în fiecare an în locul prea sfânt cu un sânge, care nu este al lui; fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii încoace; pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa, Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singura data, iar după aceia vine judecata, tot aşa Cristos, după ce S-a adus jertfa o singură dată ca să şteargă păcatele multora, Se va arăta a doua oară, dar nu ca să ispăşească păcatul, ci ca sa aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Evrei 9:23-28).