„Astfel să facă ispăşire pentru sfântul locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru cortul întâlnirii, care este cu el în mijlocul necuraţilor lor” (versetul 16). Pretutindeni, întâlnim acelaşi adevăr. Atât partea dinaintea altarului lui Dumnezeu cât şi altarul însuşi trebuie să, mărturisească despre preţul sângelui. Cortul, în mijlocul întinăciunilor lui Israel, trebuia apărat de jur împrejur prin sângele ispăşirii. Peste tot, Dumnezeu are grijă de slava Sa. Preoţii şi slujbele lor, locul pentru slujbă şi tot ce se găsea pe el dăinuiau numai datorită sângelui. Dumnezeu n-ar fi putut locui nici o clipă măcar în mijlocul adunării, dacă n-ar fi fost sângele. Iată pe ce temei putea să locuiască, să lucreze şi să stăpânească în mijlocul unui popor vinovat.