Jupuirea aceasta este foarte izbitoare. Se ridică partea din afară a dobitocului, pentru ca să se descopere ce era înăuntru. Nu era de ajuns ca darul să fie fără cusur pe dinafară, trebuia să fie la fel şi pe dinăuntru. Lucrarea aceasta a fost orânduită numai pentru arderea de tot. Şi aceasta stă în legătură cu supunerea lui Cristos faţă de Tatăl. Lucrarea Sa ieşea din adâncimile fiinţei Sale; şi cu cât adâncimile acestea erau cercetate, cu atât tainele vieţii Sale dinăuntru erau descoperite şi cu atât mai mult se vedea că o supunere ne-amestecată faţa de voia Tatălui şi o urmărire ne-prefăcută a slavei lui Dumnezeu îl făceau să lucreze pe Acela care era înfăţişat, mai dinainte în arderea de tot.
Într-adevăr, El era în totul o ardere de tot. „Să-l taie în bucăţi.” Lucrarea aceasta ne arată un adevăr puţin asemănător cu acela pe care îl arată tămâia pisată (Ex. 30.34-38;Lev. 16.12). Duhului Sfânt îi place să se oprească mult asupra mirosului plăcut al jertfei lui Cristos, ţinând seama de toate: atât în amănunţimi, cât şi în întregime, arderea de tot este fără cusur; şi aşa era Cristos.