Aşa că avem ce învăţa din cap. 15 din Levitic. De aici, învăţăm, de altă parte, să cunoaştem, în chip izbitor, ce însemnează sfinţenia desăvârşită a stării de faţă a lui Dumnezeu. Nici o întinăciune, nici o pată, nu putea fi îngăduită, o singură clipa măcar, în acest loc de trei ori sfânt! „Aşa sa depărtaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, daca pângăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor” (vers 31).
Mai învăţăm apoi că firea omenească nu este decât un izvor nesecat de întinăciuni. Ea este cu desăvârşire întinată şi, nu numai că este plină de necurăţenie, dar chiar spurcă! Trează sau dormind, stând jos, în picioare sau culcată, firea noastră este întinată şi întinează la rândul ei. Numai atingerea cu ea, şi tot face să treacă la ceilalţi întinăciunea. Iată o lecţie destul de umilitoare pentru îngâmfarea omenească, dar de mare folos. Leviticul este oglinda credincioasă pusă înaintea firii noastre. El nu lasă „cărnii” nimic cu ce sa se poată făli. Oamenii se pot lăuda cu învăţătura lor înaintată, cu priceperea lor, cu mărirea lor. Ar fi deajuns, însă, să cerceteze cât de cât Leviticul şi ar vedea ei ce însemnează toata vrednicia lor faţă de judecata lui Dumnezeu.
În sfârşit, învăţăm de aici, din nou, preţul de ispăşire al sângelui lui Cristos şi puterea de curăţire şi sfinţire a Cuvântului de preţ al lui Dumnezeu.
Când ne gândim la curăţia desăvârşită a locului prea sfânt, şi apoi ne uitam la întinăciunea de nevindecat a firii noastre pământeşti, ne îngrozim şi nu putem să nu ne întrebă: „Cum putem să intrăm şi să locuim acolo”? Dar, slăvit să fie Dumnezeu „sângele şi apa”, care au curs din coasta Domnului Hristos Cel răstignit – care Şi a dat viaţa Lui primind moartea – pentru noi – pentru ca noi să trăim prin El – ne dau chezăşia nu numai a intrării, ci şi a locuirii în locul prea sfânt. Căci „trei sunt care mărturisesc: Duhul, apa şi sângele, „şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor”. Duhul nu ne aduce o veste deosebita de aceia pe care o găsim în Cuvânt. Şi Cuvântul şi Duhul împreună ne arata preţul nesfârşit şi puterea sângelui.
Nu putem oare spune ca şi capitolul 15 din Levitic a fost scris „pentru învăţătura noastră”? Nu-şi are şi el locul deosebit şi folositor în Cuvântul lui Dumnezeu? Negreşit! Ar fi fost un gol în Cuvântul lui Dumnezeu, daca ar fi fost înlăturat. Învăţăm din acest capitol, ceea ce n-am putea învăţa, în acelaşi chip, din altă parte. E drept ca întreaga Scriptura ne arată sfinţenia lui Dumnezeu, necurăţia firii omeneşti, puterea sângelui, preţul Cuvântului; dar capitolul, pe care l-am cercetat, înfăţişează şi întipăreşte în inimile noastre aceste adevăruri mari într-un chip cu totul deosebii.
Fie ca orice parte din Cartea Tatălui nostru să fie de mare preţ pentru inimile noastre! Fie ca oricare din mărturisirile Sale să ne fie mai dulci ca mierea, chiar decât cea care picură din fagure şi fie ca „oricare din judecăţile Sale drepte” să aibă în sufletele noastre locul ce li se cuvine!