Aici ni se înfăţişează moartea lui Cristos „care, prin Duhul cel veşnic S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu”. El a fost răstignit prin slăbiciune” (Evrei 9;2Corinteni 13). Lucrarea cea mai mare, cea mai însemnată, cea mai măreaţă, ce s-a săvârşit vreodată în nemărginita putere a lui Dumnezeu, a fost săvârşită „prin slăbiciune”. Grozav lucru trebuie să fie păcatul înaintea lui Dumnezeu, dacă singurul Său Fiu a trebuit să se pogoare din cer şi să fie pironit pe lemnul blestemat, ca o privelişte pentru oameni, îngeri şi draci, pentru ca tu şi eu să putem fi mântuiţi Şi ce icoană a păcatului avem în lepră! Cine s-ar fi gândit că această mica „umflătură albă”, ivită pe unul din cei ce fac parte din adunare, să aibă urmări atât de grele? Dar această „umflătură albă”, mică, nu era nimic altceva decât lucrarea răului, gata să se dea pe faţă. Era semnul lucrării îngrozitoare a păcatului în firea pământească; şi, înainte ca acest om să poată fi îndreptăţit să ia din nou parte la adunare, şi să se bucure de legătura cu Dumnezeul cel sfânt, Fiul lui Dumnezeu a trebuit să părăsească cerul şi să se coboare în locurile cele mai de jos ale pământului, pentru ca să săvârşească o ispăşire desăvârşită pentru ceea ce se înfăţişa ca o mică „umflătură albă”. Sa ne aducem mereu aminte că păcatul este ceva îngrozitor înaintea lui Dumnezeu. El n-ar putea îngădui nici măcar un singur gând vinovat. Pentru că un asemenea gând să poată fi iertat, Cristos a trebuit sa moară pe cruce. Cel mai mic păcat, dacă se poate numi mic vreun păcat oarecare, cere neapărat moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, slavă lui Dumnezeu, cerinţele păcatului au fost împlinite prin darul mântuitor al dragostei lui Dumnezeu; şi acum, Dumnezeu este mult mai proslăvit prin iertarea păcatului decât dacă Adam şi-ar fi păstrat neprihănirea de la început. Dumnezeu este mai slăvit prin mântuirea, iertarea, îndreptăţirea, păzirea şi încununarea, la urmă, cu slavă, a păcătoşilor, de cum ar fi putut să fie dacă ar fi păstrat pe om nevinovat în stăpânirea binecuvântărilor de la început. Aceasta este taina de preţ a mântuirii. Fie ca inimile noastre să poată înţelege şi să adâncească, prin puterea Duhului Sfânt, aceasta minunată taină!