Acum vom cerceta poruncile frumoase şi pline de însemnătate, privitoare la curăţirea leprosului, care ne înfăţişează unele din cele mal scumpe adevăruri ale Evangheliei. Am văzut unde era leprosul. El era afară din tabără, departe de Dumnezeu, de altarul Său şi de adunarea Sa, Pe lângă aceasta, el locuia într-o singurătate stearpă, într-o stare de întinăciune. El era în afară de orice ajutor omenesc şi, în ceea ce-l privea, nu putea face altceva decât să dea necurăţia la tot ce atingea. Fireşte că-i era cu neputinţa să poată face ceva ca să se curăţească. Dacă nu putea decât să murdărească prin atingerea lui, cum ar fi putut să se cureţe pe el însuşi? Era cu putinţa să facă ceva pentru curăţirea Sa? Cu neputinţă. Ca lepros întinat, nu putea face nimic pentru el însuşi; totul trebuia făcut pentru el de un altul. El nu putea să-şi croiască un drum până la Dumnezeu, dar Dumnezeu putea să-şi deschidă drum până la el. Nici un mijloc de scăpare pentru el, nici în el însuşi, nici în semenii săi. E lămurit că un lepros nu putea curăţii pe un altul; de asemenea este lămurit că, dacă un lepros atingea o persoană curată, o făcea necurată. Singura lui scăpare era in Dumnezeu. El trebuia să dea har pentru toate.
De aceea citim: „Preotul să iasă afară din tabără”. Nu spune: „leprosul să vină”. N-ar fi avut nici un rost; la ce ar fi folosit să spună leprosului să meargă sau să facă ceva? El era surghiunit în singurătatea pustiei; unde să se duca? Era tot acoperit de pete de nevindecat; ce putea face? Putea să suspine după tovărăşia semenilor săi, şi să dorească să fie curăţit, dar suspinele lui erau ale unui lepros singuratec şi fără putere. El putea să se silească să se cureţe, dar silinţele lui n-aveau altă urmare decât să-i arate întinat şi să facă să se întindă întinăciunea. Mai înainte ca să poată fi declarat „curat”, trebuia făcută o lucrare pentru el – lucrare pe care el n-o putea nici face, nici ajuta să se facă – lucrare ce trebuia făcută în întregime de un altul. Leprosul trebuia să „stea liniştit” şi să se uite cum preotul făcea o lucrare în puterea căreia lepra putea fi curăţită pe deplin. Preotul făcea totul. Leprosul nu făcea nimic.
„Preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate, lemn de cedru, cârmâz şi isop. Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apa curgătoare”.