„Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi, şi zi:” „Iată legea arderii de tot. Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, şi s-o verse lângă altar. Apoi să se dezbrace de vesmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat. Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemnele pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele, şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţumire. Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc” (Lev. 6.8-13). Focul pe altar mistuia arderea de tot şi grăsimile darurilor de mulţumire. Aceasta era adevărata înfăţişare a sfinţeniei dumnezeieşti care găsea, în Cristos şi în jertfa Sa, o hrană plăcută. Focul nu trebuia să se stingă deloc; ceea ce înfăţişa că sfinţenia dumnezeiască, în judecata împotriva păcatului trebuia, să nu se stingă deloc.

Focul pâlpâia pe altarul lui Dumnezeu, în timpul vegherilor întunecoase şi tăcute ale nopţii.

„Şi preotul să se îmbrace cu tunica lui de in”. Aici, preotul înfăţişează pe Cristos, a cărui neprihănire sau sfinţenie personală este arătata prin tunica alba de in. Cristos, dându-se pe Sine însuşi morţii, ca să împlinească voia lui Dumnezeu, s-a înălţat la ceruri, ducând cu Sine semnele de aducere aminte a lucrării pe care o împlinise. Cenuşa arăta că jertfa era mistuită şi că fusese primită de Dumnezeu: ea era aşezata lângă altar, drept mărturie ca focul mistuise jertfa, şi nu numai că era mistuită, dar şi că fusese primită. Cenuşa arderii de tot arăta primirea jertfei; cenuşa darului pentru păcat arăta judecata asupra păcatului. Multe din locurile asupra cărora ne-am oprit, le vom mai aminti în trecerea noastră prin această carte, le vom vedea într-o lumină mai mare şi vor căpăta pentru noi un preţ si putere mult mai mare. Le vom deosebi mai bine când le vom pune în legătură unele cu altele. Toate la un loc ne fac să înţelegem mai bine pe Domnul Isus. Toate sunt ca nişte oglinzi aşezate ca să se vadă în ele, în mai multe feluri, chipul singurei şi adevăratei jertfe: jertfa de pe Cruce. O jertfă singură nu putea să-L arate în toată plinătatea Sa. Trebuia să-L vedem în viată şi în moarte, ca om şi ca jertfă, în legătură cu Dumnezeu şi în legătură cu noi; astfel îl arată darurile din Levitic. Dumnezeu a răspuns cu îndurare nevoilor sufletelor noastre; să ne dea El putere să înţelegem şi să ne bucurăm de ceea ce a gătit pentru noi.