În acest capitol îl găsim din nou pe Aaron împreună cu fiii săi şi aceasta ne duce cu gândul la Cel care nu Se ruşinează să ne pună alături de El şi să ne numească fraţii Lui. Fie ca Dumnezeu să ne păzească de a nu ne ruşina în faţa lumii de relaţia noastră cu Domnul Isus! (2 Timotei 2.12, 13).Adesea în aceste capitole se fac referiri la daruri legănate. Răsucirea unui obiect face ca acestuia să-i fie văzute toate feţele. Suntem astfel chemaţi să Îi prezentăm lui Dumnezeu toate aspectele jertfei minunate pe care I-o aducem, vorbindu-I de Fiul Său, de feluritele Lui glorii şi de lucrarea Lui în manifestările ei diverse.Pieptul berbecului de închinare, partea care îi revenea special lui Moise, era şi el legănat. Putem astfel admira, sub numeroase aspecte, afecţiunile lui Hristos, care au constituit sursa şi puterea dăruirii Sale pentru Dumnezeu. „Eu Îl iubesc pe Tatăl − a spus Isus − şi cum Mi-a poruncit Tatăl, aşa fac“ (Ioan 14.31). Şi în vieţile noastre, aceeaşi cauză va avea acelaşi efect. Numai iubirea poate suscita o consacrare adevărată, cu alte cuvinte, un sentiment adânc că Domnul are drepturi depline asupra inimilor noastre. Versetul 24 aşterne aceste drepturi pe urechile noastre, pe mâinile noastre, pe picioarele noastre, simbolizând, respectiv, ascultarea, lucrarea şi umblarea.