După cum am văzut, în cursul anului copiii lui Israel aveau ocazii speciale de a se strânge laolaltă pentru sărbători. Nu li se cerea decât să se prezinte din când în când. Pe de altă parte, slujba făcută în contul lor nu înceta niciodată. Candelele ardeau necontenit (v. 3). Câtă fericire să ne gândim că şi atunci când suntem prea ocupaţi cu treburile vieţii acesteia pentru a ne putea gândi la cer, chiar şi atunci când comuniunea noastră s-a întrerupt, lumina lui Hristos, Sfeşnicul divin, nu încetează să strălucească în toată puterea înaintea lui Dumnezeu! Şi ce anume luminează? Luminează cele douăsprezece pâini aranjate pe masă, care reprezintă poporul lui Dumnezeu în întregime, strâns în perfectă ordine în sanctuar.Episodul cu hulitorul şi cu pedepsirea acestuia ne învaţă cum, în ciuda acestui loc privilegiat, apostazia îşi va face apariţia în mijlocul poporului şi care îi va fi teribila pedeapsă. „Numele mai presus de orice nume“ a fost hulit când Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ a fost insultat, respins şi răstignit. Şi aşa va fi şi în viitorul apropiat când „omul fărădelegii“, Antihristul, se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice se numeşte „Dumnezeu“. Domnul Isus „îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2 Tesaloniceni 2. 8).