După înfrângerea madianiţilor, Israelul s-a bucurat de pace, timp de patruzeci de ani.
Cuvântul lui Dumnezeu ţine să menţioneze în acest loc că Ghedeon a avut multe neveste, care i-au dăruit şaptezeci de fii. De asemenea a avut o concubină la Sihem, care i-a născut şi ea un fiu, cu numele de Abimelec.
În acest capitol ni se dezvăluie încă două trăsături ale personalităţii lui Ghedeon cu atâtea faţete: Zelul şi perseverenţa cu care i-a urmărit pe madianiţi a demonstrat statornicia caracterului său, probitatea cu care a adus la îndeplinire poruncile Domnului. Deşi era frânt de oboseală, după ce luptase atât de mult, şi chiar dacă nu avea pe nimeni împrejur care să-l ajute, el nu s-a oprit, ci i-a urmărit cu înverşunare pe ismaeliţi, până la nimicirea lor şi uciderea regilor acestora, la picioarele sale. Apostolul Pavel a fost animat de aceeaşi râvnă, care s-a manifestat însă pe planul luptei spirituale (Filipeni 3:12-14).
A doua trăsătură de caracter a lui Ghedeon este negativă, prin faptul că a solicitat şi a acceptat din mâna poporului inelele de aur obţinute ca pradă de război, ca răsplată pentru că i-a înfrânt pe ismaeliţi (v. 24), acest lucru devenind o cursă pentru Ghedeon şi familia sa, precum şi pentru întreaga sa ţară. Cât de mult contrastează această comportare a lui Ghedeon cu purtarea lui Avraam descrisă la Geneza 14:21-24! Sub călăuzirea lui Dumnezeu, noi trebuie să ne străduim să emulăm virtuţile lui Ghedeon, ocolindu-i însă viciile.