Înainte de a porni la luptă, Ghedeon a dorit să se asigure de izbândă obţinând în acest sens promisiunea lui Dumnezeu. Primul semn pe care l-a primit în acest sens a fost roua care s-a aşternut pe lână, dar nu şi pe pământul din jurul ei. Al doilea semn l-a primit în noaptea următoare, când rouă a căzut pe pământ, dar nu şi pe lână.
Lâna lui Ghedeon a fost adesea supusă unor interpretări greşite din partea credincioşilor. Două sunt lucrurile de care trebuie să ţinem seama în acest incident: Ghedeon nu a căutat să obţină călăuzire, ci confirmare prin incidentul cu lâna. Dumnezeu deja îi spusese ce trebuia să facă. Ghedeon voia doar să obţină asigurarea că va avea parte de succes. Cei care afirmă că au scos şi ei lâna afară, pentru a afla voia Domnului într-o anumită chestiune dau astfel dovadă de o interpretare şi aplicare greşită a acestui pasaj din cartea Judecători. În al doilea rând, Ghedeon ceruse un semn supranatural, nu unul natural. Or, din punct de vedere natural, ceea ce ceruse Ghedeon nu s-ar fi întâmplat fără intervenţia directă din partea lui Dumnezeu. În vremea noastră oamenii folosesc exemplul lânii în cazul unor lucruri care pot avea loc în mod natural, fără intervenţia divină. Şi aceasta este o întrebuinţare greşită a pasajului despre Ghedeon. Asistăm în acest fragment din cartea Judecători la o situaţie specială, în care Dumnezeu consimte sa-i acorde unui om cu credinţa slabă dorinţa, pentru a-l asigura de biruinţă. Şi în ziua de astăzi Dumnezeu poate să dea şi dă asemenea asigurări prin răspunsul la rugăciunile noastre.