În noaptea aceea, dând dovadă de ascultare faţă de Domnul, Ghedeon a distrus un altar închinat lui Baal, pe care-l ridicase tatăl, precum şi chipul de lemn de lângă altar, ridicând pe locul acestora un altar închinat lui Iehova. Când s-a făcut ziuă locuitorii cetăţii au fost cât pe aci să-l omoare pe Ghedeon pentru această faptă curajoasă a sa. Dar tatăl său, Ioaş, a intervenit, spunând că dacă Baal ar fi un dumnezeu adevărat, ar fi în stare să se apere singur. Ioaş a emis un decret, în virtutea căruia toţi cei ce sprijineau cauza lui Baal aveau să fie executaţi. Ghedeon a fost poreclit Ierubaal, adică Apere-se Baal.
S-ar putea ca unii oameni să fie înclinaţi să-l critice pe Ghedeon pentru faptul că. temându-se, el a dărâmat altarul păgân în timpul nopţii. Să nu pierdem însă din vedere faptul că el a ascultat totuşi de Domnul. Frica sa nu l-a împiedicat să asculte. Fiecare dintre noi suntem fricoşi şi frica în sine nu este neapărat greşită, în sine. Dar atunci când ea ne împiedică să ascultăm de Domnul, ea devine un obstacol în calea credinţei, în acest caz constituind un păcat.