Îngerul Domnului (Iehova) este Domnul Isus Cristos înainte de întruparea Sa. Un studiu al pasajelor în care este menţionat El ne arată limpede că El este Dumnezeu şi că este a Doua Persoană a Sfintei Treimi.

Mai întâi, textele din Scriptură din care reiese că El este Dumnezeu: Când i S-a arătat lui Agar (Hagar), ea a recunoscut că se află în prezenţa lui Dumnezeu, adresându-I-se cu apelativul „Dumnezeul care mă vede" (Geneza 16:13). Vorbindu-i lui Avraam pe Muntele Moria, îngerul S-a identificat pe Sine ca fiind „Domnul" (în ebraică YHWH sau Iehova; Geneza 22:16). Iacov L-a auzit pe înger prezentându-se drept Dumnezeu la Betel (Geneza 31.11-13). Când l-a binecuvântat pe Iosif, Israel a folosit când termenul „Dumnezeu" când „îngerul" (Geneza 48:15, 16). Cu prilejul rugului aprins, „îngerul Domnului" a fost cel care i S-a arătat lui Moise (Exod 3:2), care „şi-a ascuns faţa, deoarece îi era teamă să-L privească pe Dumnezeu" (Exod 3:6). Domnul care a mers înaintea lui Israel în stâlp de nor (Exod 13:21) nu a fost altul decât „îngerul lui Dumnezeu" (Exod 14:19). Ghedeon se temea că va muri, pentru faptul că, văzându-L pe îngerul Domnului, L-a văzut pe Dumnezeu (Judecatori 6:22, 23). Îngerul Domnului i-a spus lui Manoa că numele Său este Minunat (Judecători 13:18), unul dintre numele lui Dumnezeu (Isaia 9:6). Când Iacob s-a luptat cu îngerul, el s-a luptat cu Dumnezeu (Osea 12:3,4). Toate acestea constituie dovezi indubitabile că atunci când Vechiul Testament îl menţionează pe îngerul Domnului se referă la Dumnezeire.

John F. Walvoord (într-un citat de Chafer) aduce patru argumente în sprijinul acestui punct de vedere:

(a) A Doua Persoană este Dumnezeul Vizibil al Noului Testament,

(b) îngerul lui Iehova din Vechiul Testament NU MAI APARE după întruparea lui Cristos.

(c) Atât îngerul lui Iehova, cât şi Cristos sunt trimişi de Tatăl,

(d) îngerul lui Iehova nu putea fi nici Tatăl, nici Duhul Sfânt".

Cât priveşte a patra dovadă, Walvoord explică în continuare că Tatăl şi Duhul sunt invizibili pentru om şi ambii posedă atributul imaterialităţii. Prin urmare, conchide el: „Nu există nici un singur motiv valabil care să ne îndreptăţească să negăm că îngerul lui Iehova este a Doua Persoană [a Sfintei Treimi], toate faptele cunoscute sprijinind din plin identificarea Sa drept Cristosul Noului Testament."

În calitate de înger al lui Iehova, Cristos Se deosebeşte de alţi îngeri prin faptul că nu a fost creat. Cuvintele traduse prin “înger” în ambele Testamente înseamnă „sol". El este Solul lui Iehova. Aşadar, cum arată Chafer, El este „înger" doar în măsura funcţiei pe care o ocupă.

Realizând că stă de vorbă cu Domnul, Ghedeon a cerut un semn. Apoi a pregătit o ofrandă, jertfind un ied şi pâine nedospită. Când îngerul S-a atins de ofrandă, cu toiagul Său, aceasta a fost mistuită de foc, Ghedeon ştiind că se află în prezenţa Domnului, drept care s-a temut că va muri. Dar Domnul l-a asigurat prin cuvintele. „Pacea să fie cu tine", după care Ghedeon a clădit un altar, dând locului aceluia numele Iehova-Şalom (Domnul este Pacea).