Între timp, mama lui Sisera stătea la fereastră, aşteptându-şi fiul să revină acasă cu prada de război, şi nu pricepea de ce întârzie acesta. Cele mai înţelepte dintre doamnele din suita sa au asigurat-o că negreşit întârzierea s-ar datori faptului că fiul ei împarte prada cu oamenii săi. Dar Sisera nu avea să se mai întoarcă niciodată. Şi de această soartă să aibă parte toţi vrăjmaşii lui Iehova.
Pe de altă parte, cei care-L iubesc pe Domnul să fie ca soarele, când se arată în puterea lui. Capitolul se încheie cu afirmaţia că ţara a avut odihnă patruzeci de ani după moartea lui Sisera.