Liderul militar pe care i l-a dăruit Dumnezeu Israelului în această perioadă a fost Iehud, un om stângaci din seminţia lui Beniamin. El a primit împuternicire din partea poporului său să-i ducă regelui Eglon un dar, ca tribut. Dar Iehud a ascuns un pumnal sub hainele sale. După ce a predat darul, regele s-a simţit probabil în siguranţă în ce priveşte atitudinea supuşilor săi israeliţi. Apoi Iehud a solicitat o audienţă particulară cu regele, pentru a discuta un mesaj secret. Când a fost golită sala de celelalte oficialităţi, Iehud l-a asasinat pe rege, după care a fugit. Până când a ajuns să fie descoperită fapta sa, Iehud a reuşit să-i strângă pe bărbaţii Israelului, pornind la luptă împotriva Moabului şi omorând circa zece mii din soldaţii care au încercat să fugă din calea lor. După aceea Israel a beneficiat de optzeci de ani de odihnă.
Când meditaţia (Ghera, v. 15) face loc laudei (Iehud), stăpânitorul lumii (Eglon) este sortit pieirii, prin sabia ascuţită cu două tăişuri (Biblia), chiar atunci când Cuvântul este mânuit de un om stângaci.
Otniel era din Iuda, cel mai puternic trib al Israelului. Ehud provenea din Beniamin, la vremea aceea cel mai mic dintre triburile Israelului. Dumnezeu Se poate folosi şi de cei mari, şi de cei mici pentru a da poporului Său biruinţă, întrucât oricum puterea vine de la El. Oamenii nu sunt decât agenţii prin care se obţine izbăvirea, nicidecum sursa acestei izbăviri.