Dar israeliţii şi-au dat curând seama că trebuie luate alte măsuri, dacă se dorea propăşirea tribului. Israeliţii au jurat că nu le vor da beniamiţilor fiicele lor, ca soţii - jurământ peste care nu voiau să treacă. În consecinţă, au recurs la o stratagemă care să le permită beniamiţilor supravieţuitori să-şi ia singuri neveste dintre tinerele care dansau la un praznic anual (probabil Sărbătoarea Corturilor) în Şilo. Când oamenii din Şilo au protestat, celelalte triburi le-au explicat că era necesar să se procedeze aşa pentru a se preveni pierderea unuia dintre triburile Israelului. Şi astfel Beniamin s-a întors în teritoriul său, reclădindu-şi viitorul.

Aceste ultime capitole din Cartea Judecători ne-au oferit o privire de aproape asupra a două triburi ale Israelului în perioada timpurie a judecătorilor. Ne imaginăm însă ce se va fi petrecut în celelalte triburi, ce n-a ajuns să fie consemnat! În plus, ştim că lucrurile nu s-au îndreptat, în scurgerea timpului, ci, dimpotrivă, s-au înrăutăţit tot mai mult. Istorisirea acestor fapte cumplite ne arată cât de mult se poate îndepărta un popor de Domnul. Vedem aici destulă roadă a apostaziei ca să rămânem de-a dreptul consternaţi. Dar şi mai nimerit ar fi dacă cele citite de noi ne vor face inimile să întoarcă şi să-L caute pe Domnul Dumnezeul nostru, slujindu-L pe El câte zile avem pe acest pământ.