Incidentul acesta a avut loc la nu prea mult timp după moartea lui Iosua şi a generaţiei sale, deoarece Fineas mai era încă mare preot (v. 28). Tribul Beniamin avea doar 26.700 de luptători, care trebuiau să ţină piept la patru sute de mii de ostaşi din celelalte triburi (v. 15-17). Cu toate acestea, în prima bătălie, Beniamin a ucis douăzeci şi două de mii de bărbaţi (v. 18-21). În a doua confruntare, au fost ucişi optsprezece mii de bărbaţi din Israel (v. 22-25). Motivul pentru care lui Israel nu-i mergea prea bine în acest război, deşi dreptatea era de partea sa, era faptul că nici ei nu umblau aproape de Domnul. În versetele 18, 23 şi 26-28 vedem cum naţiunea trebuie să se smerească înaintea Domnului, până când i se acordă biruinţă. În a treia încăierare, israeliţii au recurs la strategia ambuscadei. I-au atras pe beniamiţi afară din cetatea Ghibea, dându-i foc şi apoi nimicind în total douăzeci şi cinci de mii o sută de beniamiţi, care încercau să scape cu fuga în pustiu. Apoi au incendiat toate cetăţile beniamiţilor, ucigând femei şi copii (v. 29-48).
În cursul a trei bătălii, Beniamin a pierdut astfel 26.100 de bărbaţi (cf. v. 15,47). (Deducem că în primele două zile au pierdut 1000 de oameni.) Ucişii din versetele 15,44-46 se referă doar la victimele din ultima bătălie. Şase sute de supravieţuitori s-au refugiat în stânca Rimon timp de patru luni (v. 47). Dacă nu ar fi existat această rămăşiţă, întreg tribul ar fi fost distrus cu desăvârşire.