Apoi daniţii au lovit paşnica cetate Laiş, schimbând numele cetăţii în Dan. Au aşezat acolo chipul cioplit şi l-au numit pe Ionatan fiul lui Gherşom, fiul lui Moise (text marginal din NKJV) şi pe fiii acestuia ca preoţi.
În general se recunoaşte că în cartea Judecători în loc de Manase (KJV, NASB) ar trebui să citim Moise. Copiştii au recurs la acest artificiu pentru a împiedica o presupusă dezonoare adusă numelui lui Moise, din pricina idolatriei practicate de nepotul său. (în ebraică consoanele care alcătuiesc termenii Moise şi Manase sunt aproape identice (Mshh şi Mnshh), de unde rezultă probabilitatea ca un copist să fi comis o eroare de transcriere) După câte se pare Ionatan este numele levitului menţionat anterior. Începând din acel moment, cetatea Dan a devenit o cetate idolatră. Aici avea să stabilească mai târziu Ieroboam unul din viţeii de aur. Nu se ştie dacă robia din versetul 30 se referă la captivitatea în care ţineau filistenii zona respectivă (de ex. 1 Sam. 4:11) sau, mai degrabă, la captivitatea asiriană (2 Re. 15:29).
Nu toţi daniţii s-au dus însă la Laiş (v. 11), după cum nu toţi au căzut în idolatrie. Unii au rămas în ţinutul lor, situat între Iuda şi Efraim. Samson, cel mai renumit dintre membrii acestui trib, provenea din acest ultim grup de daniţi.