În cele din urmă, Samson a capitulat, dezvăluindu-i Dalilei în ce consta secretul tăriei sale. Părul lui lung, deşi nu constituia sursa puterii sale, era însemnul său de nazireat, adică un om total dedicat lui Dumnezeu. Or, tocmai relaţia sa cu Dumnezeu îi conferea lui Samson puterea neobişnuită, nu părul său. Dar dacă i se tăia parul, nu mai avea putere. Dalila a ştiut că de data aceasta a aflat secretul. Pe când Samson dormea în poala ei, Dalila i-a chemat pe filisteni. Apoi unul dintre ei a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson şi îndată puterea l-a părăsit pe acesta. C. H. Mackintosh face următoarea observaţie aici: Poala Dalilei s-a dovedit prea puternică pentru inima lui Samson şi ceea ce nu fuseseră în stare să facă o mie de filisteni s-a putut înfăptui prin influenţa ademenitoare a unei singure femei.
Când s-a sculat, Samson a încercat să recurgă din nou la puterea sa, neştiind că Domnul se depărtase de el.