Apoi s-a născut fiul promis, primind numele de Samson (micul soare) şi în curând s-a dovedit că Duhul Domnului lucra cu putere în viaţa lui. Puţini oameni din Biblie prezintă un tablou mai pregnant al contrastului dintre tărie şi slăbiciune. Când ne gândim la Samson, de obicei suntem tentaţi să ne referim la puterea sa, la punctele sale forte. Doar a ucis un leu cu mâinile sale, fără nici o armă (Judecatori 14:6). Apoi a omorât treizeci de filisteni cu o singură mână (14:19). A rupt legăturile cu care îl legaseră fedeleş oamenii din Iuda şi a luat viaţa la o mie de filisteni cu o falcă de măgar (15:14-16). Apoi reuşind să scape dintr-o cursă pe care i-o întinseseră filistenii, a luat cu el porţile din Gaza (16:3). De trei ori a scăpat de uneltirile Dalilei - o dată rupând cele şapte legaturi noi cu care fusese legat, o dată rupând funiile noi, de parcă ar fi fost nişte fire de aţa şi o dată scoţând agrafa cu care fuseseră legate cele şapte şuviţe ale părului său de război (16:6-14). Pentru ca la urmă să dărâme stâlpii edificiului în care filistenii se adunaseră sa petreacă şi să fie distraţi de el, ucigând prin moartea sa mai mulţi filisteni decât omorâse în tot timpul vieţii sale (16:30). Dar slăbiciunile lui Samson au ieşit şi mai mult în evidenţă. În primul rând, avea o slăbiciune pentru femei, fiind dispus să nesocotească voia lui Dumnezeu, doar pentru a obţine femeia, care i-a plăcut (14:1-7). De asemenea şi-a nesocotit şi părinţii (14:3). A dat dovadă de înşelăciune (14:9; 16:7, 11, 13b). A fraternizat cu treizeci de filisteni, duşmani ai poporului lui Dumnezeu (14:11-18). A dat frâu liber mâniei şi spiritului de răzbunare (14:19b; 15:4, 5). A avut o înclinaţie spre cruzime în caracterul său (15:4, 5). S-a încurcat cu o prostituată (16:1, 2). A cochetat cu răul. (16:6-14). I-a dezvăluit vrăjmaşului secretul tăriei sale ieşite din comun (16:17, 18). A fost prea încrezător în forţele sale şi chiar trufaş (16:20b). Şi apoi nu trebuie uitat că şi-a încălcat jurământul de nazireat (14:9).