Iefta şi oamenii săi i-au atacat pe efraimiţi, barând calea lor de scăpare la vadurile Iordanului. înainte ca cineva să fie lăsat să treacă Iordanul, era obligat să pronunţe cuvântul ,,Şibolet" (textual pârâu). Efraimiţii nu puteau pronunţa corect acest cuvânt, trădându-şi astfel identitatea. Concret nu puteau pronunţa pe Ş, (Unele limbi, între care greaca şi latina, nu posedă sunetul „ş". După câte se pare vorbitorii unui dialect al limbii ebraice fie nu-l puteau pronunţa pe „ş", fie nu puteau face distincţie între „s" şi „ş", cel puţin în cadrul acestui cuvânt. O situaţie similară a existat în cel de-al doilea război mondial, când soldaţii americani din Mările de Sud au ales ca parolă termenul „lalapalooza". Japonezii au avut probleme în deosebirea sunetului „l" de „r", având tendinţa de a pronunţa „rarapa-rooza.") termenul fiind pronunţat Sibolet de către ei. Iefta a ucis patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim la Iordan - un măcel cumplit al concetăţenilor săi.
Acest timp de lupte interne în sânul poporului lui Dumnezeu ne oferă un tablou groaznic. Sângele efraimiţilor s-a amestecat astfel cu cel al amoniţilor. Constatăm aşadar că până şi momentele luminoase din cartea Judecători sunt pătate de năpastă, cum bine observă Ridout: Nu este oare o realitate faptul că cei care au răsturnat erezia sunt cei ce şi-au încrucişat săbiile cu fraţii lor, luptându-se pentru chestiuni ce nu constituiau elemente vitale ale adevărului?