Iuda revine acum la tema apostaţilor din vremea de acum, lansându-se într-o descriere a păcatelor lor, a condamnării de care vor avea parte, a corespondenţelor din natură, a pierzării lor şi a cuvintelor şi faptelor lor nelegiuite (versetele 8-16).

Mai întâi, chestiunea păcatelor lor. Prin visele lor, ei întinează trupul. Viaţa gândurilor lor este poluată. Trăind într-o lume a fanteziilor întinate, în cele din urmă ei găsesc împlinirea visurilor lor de imoralitate sexuală, întocmai cum s-a întâmplat şi cu bărbaţii din Sodoma.

Ei resping autoritatea. Ei sunt nişte răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu şi împotriva instituţiilor de stat. Te poţi baza pe ei să promoveze legi care să tolereze fărădelegea şi să încurajeze anarhia. Numele lor figurează pe listele organizaţiilor care şi-au propus răsturnarea guvernului.

Ei vorbesc de rău demnitarii îngereşti. Pentru ei nu are importanţă faptul că „Nu este nici o autoritate care să nu fie de la Dumnezeu şi autorităţile care există sunt rânduite de Dumnezeu" (Romani 13:1b). Ei batjocoresc porunca divină: „Să nu blestemi pe mai-marele poporului tău" (Exod 22:28). Ei vorbesc dispreţuitor şi plini de venin împotriva autorităţii, fie divine, fie angelice, fie omeneşti.