O anumită măsură de discernământ spiritual este necesară în tratarea victimelor apostaziei. Scripturile fac distincţie între modul în care trebuie să ne purtăm cu cei ce sunt propagatori activi ai cultelor false şi cei care au fost înşelaţi de aceştia, în cazul liderilor şi al propagandiştilor, politica este cea prezentată la 2Ioan 10,11: „Dacă cineva vine la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutaţi. Căci cine îl salută participă la faptele lui rele." Dar când se referă la cei ce au fost înşelaţi de învăţătorii mincinoşi, Iuda ne sfătuieşte să facem o distincţie (variantele textuale de aici se complică şi mai mult prin faptul că verbul din greacă diakrinomai poate însemna „îndoire" sau „a face distincţie". Vezi notele din NKJV asupra versetelor 22 şi 23) şi ne oferă două posibile modalităţi de a acţiona.
De unii trebuie să avem compasiune. Adică, trebuie să le dăm dovadă de interes plin de compasiune şi să încercăm să-i îndrumăm să iasă din îndoielile şi disputele în care sunt prinşi şi să ajungă la o convingere fermă cu privire la adevărul divin.