Cuvintele şi faptele lor nelegiuite sunt descrise acum mai amănunţit. Ei sunt cârtitori, care se plâng împotriva providenţelor lui Dumnezeu, în loc să-I fie recunoscători pentru îndurările Sale. Faptul că Dumnezeu urăşte aceste văicăreli este dovedit cu prisosinţă prin exemplul pedepsirii Israelului în pustie.
În permanenţă ei Îi bagă de vină Domnului. De ce permite El războaie şi suferinţe? De ce nu pune capăt tuturor nedreptăţilor sociale? Dacă este atotputernic, de ce nu ia măsuri să rezolve problemele cu care este confruntată lumea? Ei bagă de vină şi copiilor lui Dumnezeu, acuzându-i că sunt înguşti la minte şi puritani în conduită. Ei trăiesc în pofte, tăvălindu-se în patimile cărnii şi fiind printre cei mai gălăgioşi apărători ai permisivităţii în domeniul sexual. Vorbirea lor arogantă se dovedeşte capabilă de a atrage atenţia oamenilor. Prin propovăduirea unui extremism pe plan politic, economic şi social, vederile lor ajung pe prima pagină a ziarelor şi în capul ştirilor. Iar repudierea neruşinată şi fără perdea de către ei a doctrinelor de bază ale creştinismului, cum ar fi aserţiunea că Dumnezeu este mort, le asigură o anumită notorietate în rândul teologilor liberali.
În fine, ei sunt măiestri neîntrecuţi în arta linguşirii, atrăgându-şi astfel adepţi şi asigurându-şi, în acelaşi timp, şi un venit confortabil.
Acest portret este adevărat şi exact. Este confirmat aproape zilnic de ştirile transmise de mass-media din toată lumea.