Pierzarea apostaţilor a fost prezisă de Enoh în a şaptea generaţie de la Adam. Este o profeţie care se găseşte numai în epistola lui Iuda. Unii cred că este luată din cartea apocrifă Enoh, dar nu există nici o dovadă că acea carte cu învăţături false ar fi existat pe vremea lui Iuda. Kelly afirmă:
„Cartea (Enoh) poartă toate semnalmentele conform cărora a fost scrisă după distrugerea Ierusalimului (şi, prin urmare, după ce a fost redactată epistola lui Iuda), de un iudeu care încă se întreţinea cu nădejdea că Dumnezeu va sta alături de iudei."
Deşi nu ştim cum a aflat Iuda despre această profeţie străveche, o explicaţie simplă şi plauzibilă este că Duhul Sfânt i-a revelat cuvintele, după cum I-a călăuzit în tot restul epistolei.
Profeţia începe cu cuvintele: „Iată, Domnul vine (W. E. Vine traduce timpul aorist (elthe). Asta ar putea traduce o formă de prefect profetic semitic, adică un eveniment viitor, văzut ca sigur, care este exprimat la timpul trecut) cu zece mii de sfinţi ai Săi." Prezicerea va avea o împlinire preliminară şi parţială când Domnul Isus Se va întoarce pe pământ după Marea Strâmtorare, ca să-Şi nimicească duşmanii şi să guverneze ca Rege. Dar profeţia va cunoaşte împlinirea ei deplină şi finală la sfârşitul Mileniului, când morţii răi vor fi judecaţi la Marele Tron Alb.